În anul 2020 a văzut lumina zilei noul roman scris în umbra epidemiei de Corona
Adapost Pentru Dragoste.
Influențat de condițiile în care a fost compus, romanul abundă în personaje, povești și întâmplări neașteptate de parcă însăși eroii doresc să iașă în lume evadând dintre pereții la care i-a supus carantinat, să-și povestească viața ,să găseasca prietenie ,alinare, dragoste , într-un cuvânt să--și găsescă adăpost.
Adapost Pentru Dragoste.
Influențat de condițiile în care a fost compus, romanul abundă în personaje, povești și întâmplări neașteptate de parcă însăși eroii doresc să iașă în lume evadând dintre pereții la care i-a supus carantinat, să-și povestească viața ,să găseasca prietenie ,alinare, dragoste , într-un cuvânt să--și găsescă adăpost.
|
În anul 2022 a aparut romanul A PATRA FIICĂ în traducere în ebraică (ivrit)
E pentru prima oara cand autoarea apeleaza la o agenție de traduceri care transpune subictul într-o altă limbă, sperand astfel sa fie accesibil unui cât mai mare numar de cititori
E pentru prima oara cand autoarea apeleaza la o agenție de traduceri care transpune subictul într-o altă limbă, sperand astfel sa fie accesibil unui cât mai mare numar de cititori
Poezie:
|
|
Povestiri:
Cine râde la urmă
Inelul Ceainicul cu poveşti Rochiţa cu buline Întinde mâna zilei care vine Trenul bunicii Printre stele Dincolo de moarte Poveste de iubire
|
Viaţa într-o carte cu clima dulce
Mesajul Reizel Umbra Pisica neagră La miezul nopţii, dragoste Oraşul amintirilor Paleta lui Gal Un giuvaer de preţ Anotimpurile Estellei Mingea de baschet Iarna fierbinte Oglinda magică Mio Cuore, Gina Amintindu-ne de Carola O secundă până la moarte Gustul răzbunării Taina Inimii |
Cărţi:
Intrare liberă - Editura Minimum, Tel Aviv, 1999
Întinde mâna zilei care vine - Editura Fundaţiei Culturale Libra, Bucureşti, 2001
Al cincelea anotimp - Editura Fundaţiei Culturale Libra, Bucureşti, 2003
Femeile nopţii - Editura Fundaţiei Culturale Libra, Bucureşti, 2006
Paradisul rătăciţilor - Editura Ideea Europeană & EuroPress Group, 2008
Amuleta şi alte stranii povestiri -Editura Hasefer, 2010
Numărătoare inversă - Editura Vremea, 2010
Întinde mâna zilei care vine - Editura Fundaţiei Culturale Libra, Bucureşti, 2001
Al cincelea anotimp - Editura Fundaţiei Culturale Libra, Bucureşti, 2003
Femeile nopţii - Editura Fundaţiei Culturale Libra, Bucureşti, 2006
Paradisul rătăciţilor - Editura Ideea Europeană & EuroPress Group, 2008
Amuleta şi alte stranii povestiri -Editura Hasefer, 2010
Numărătoare inversă - Editura Vremea, 2010
Un volum de versuri de o sensibilitate profundă, într-o rimă dulce, muzicală. Poeta se adresează cititorului într-o manieră directă şi sinceră, într-un limbaj simplu şi spontan.
Volumul conţine povestiri care, conform opiniei lui Carol Isac, sunt redate de autoare ca şi cum s-ar destăinui, oprindu-se, uneori, să reflecteze la sensul tainic al unor întâmplări, dând impresia că este într-o permanentă stare de alertă, pentru a nu pierde momentul în care izbutesc să se pastreze în echilibru “polii existenţei”.
După părerea ei, e vorba de o parte spirituală, “divină, am putea spune” şi una negativă, ambele dăinuind în fiinţa umană.
Criticul literar Eugen Campus scrie în cronica sa literară aparută în revista "Minimum 2001": "Ca şi romanticii germani, ca şi Mircea Eliade, în proza sa prozatoarea noastră împleteşte în mod firesc realul cu fantasticul. Fantasticul este integrat realului. Din cand în cînd se deschide o poartă minunată şi miraculosul ne învăluie cu căldura lui mirifică. Fantasticul şi realul sunt, aş spune, două expresii ale aceleiaşi esenţe.”
După părerea ei, e vorba de o parte spirituală, “divină, am putea spune” şi una negativă, ambele dăinuind în fiinţa umană.
Criticul literar Eugen Campus scrie în cronica sa literară aparută în revista "Minimum 2001": "Ca şi romanticii germani, ca şi Mircea Eliade, în proza sa prozatoarea noastră împleteşte în mod firesc realul cu fantasticul. Fantasticul este integrat realului. Din cand în cînd se deschide o poartă minunată şi miraculosul ne învăluie cu căldura lui mirifică. Fantasticul şi realul sunt, aş spune, două expresii ale aceleiaşi esenţe.”
Volumul cuprinde şaptesprezece povestiri scurte care reconstituie artistic secvenţe de viaţă din realitatea israeliană, văzuta cu ironie duioasă şi melancolia unei femei care nu a uitat de locul unde s-a născut, oraşul Dorohoi. De la relatarea directă, frustă a semnalului de război din Golf, „nahas tefa, netas tefa“, la împletirea fantasticului cu realităţile din chibuţurile evreieşti, cititorul va descoperi povestiri cu o construcţie simplă, dar rafinată, cu figuri pitoreşti ori fabuloase din diferitele medii ale Israelului de ieri şi de astăzi.
Este un roman despre Israelul de azi.
Cartea începe şi se termină cu mesajele Florei - o româncă stabilită la Los Angeles, care a trecut printr-o experienţă israeliană - către fosta ei colegă de şcoala şi prietenă din România, locuind la Beer-Sheva. Primul mesaj este un apel telefonic, al doilea un aviz poştal.
„E la mijloc un mister negru. Şerpuitor. Cu femei puternice, regăsindu-se în albia nopţilor. Cu bărbaţi pierduţi în hăţişurile existenţei. Cu adolescenţi care asistă gură-cască la felul în care morţii dau buzna în existenţa de zi cu zi. Sunt pagini dense, pe mari porţiuni memorabile, de un erotism subtil, năvalnic, împuns de botul fraged al morţii care este pretutindeni. Madeleine Davidsohn are lejeritatea şi familiaritatea lucrurilor arătate la lumina zilei de creatorii obiectelor artizanale, confecţionate cu o artă moştenită din tată în fiu, ce-şi transmit reciproc secretele meseriei, trucurile ştiute exclusiv de membrii clanului de meseriaşi.” (Aura Christi)
O culegere de schiţe şi nuvele în care realul se împleteşte cu fantasticul, creând o atmosferă autentică, presărată cu diversitate şi mister.
Naraţiunea este fluentă şi coerentă, cu o frazare rafinată, de o sensibilitate elegantă.
Intriga este creată prin sugestii şi indicaţii subtile.
Personajele sunt complexe, conturate detaliat şi dezvăluite cititorului progresiv.
Acţiunea începe într-o dimineaţă, când Peter Morisson, evreu născut în România, devenit avocat în Israel şi emigrant de câţiva zeci de ani în America, descoperă că are leucemie. Viaţa lui calmă devine brusc un coşmar al incertitudinii: „Mă aflam în acea stare îngrozitoare, când iluziile dispar, când nimic nu te mai fereşte de realitatea crudă. Mă simţeam un soldat vlăguit, cu scutul găurit, cu vesta de protecţie ruptă”.
Al doilea transplant de măduva are succes şi, întors în patria tinereţii şi a sufletului său pentru a aduce o ofrandă de mulţumire Dumnezeului salvator, descoperă, în urma mirajului întâlnirii cu o femeie frumoasă şi a şirului de evenimente ce decurg de aici, iubirea abandonată în trecut şi familia lui neştiută.
Al doilea transplant de măduva are succes şi, întors în patria tinereţii şi a sufletului său pentru a aduce o ofrandă de mulţumire Dumnezeului salvator, descoperă, în urma mirajului întâlnirii cu o femeie frumoasă şi a şirului de evenimente ce decurg de aici, iubirea abandonată în trecut şi familia lui neştiută.
Cuvant inainte al romanului, scris de Biti Caragiale, jurnalist și publicist:
În anul 1973 emigra din România în Israel o tânără doctoriţă în stomatologie, Madeleine Davidsohn. A ales să locuiască la Haifa. La scurtă vreme după ce a sosit a inceput să publice în paginele revistelor israeliene de limbă română povestiri și poezii scoase dintr-un sac de manuscrise aduse de acasă. Era pentru prima dată când, după multe rețineri, scotea la lumină ceva din scrierile sale.
Vivacitatea, fantezia acestor naraţiuni, harul cu care erau scrise s-au impus în scurt timp atenției criticilor literari. Dar și publicul a fost atras imediat de personajele din imaginarul colorat al acestei autoare la început de drum. Semnele de apreciere care veneau din jur au condus-o la hotărârea de a cuprinde prozele într-un volum. Timpul a lucrat în favoarea talentului ei. În anul 1999 i-a apărut prima carte cu atrăgătorul titlu " Întinde mâna zilei care vine", urmată de volumul "Al cincilea anotimp", în anul 2003.
Din această experienţă scriitoricească dobândită cu proza scurtă, Madeleine Davidsohn a trecut cu success spre teritoriul cu orizonturi mai largi al romanului.
"Femeile nopţii", vede lumina tiparului în anul 2005, și constituie debutul ei în roman. Urmează "Paradisul rătăciţilor", 2008, o reîntâlnire cu personajele din romanul precedent.
La lista cărtilor apărute sub semnătura scriitoarei din Israel s-a adăugat în 2010, la Editura Vremea din Bucureşti, romanul "Numărătoare inversă". În acelaşi an, Editura Hasefer a ales spre publicare o culegere de proze scurte, cu titlul "Amuleta și alte stranii povestiri", volum care a trezit un puternic ecou în lumea literară.
Iată că în prezent se adaugă pe lista creaţiilor ei actualul roman "Invaţă-mă sa traiesc".
Toate aceste carţi ale admirabilei scriitoare dovedesc o adevărată vocație de povestitor. Madeleine ştie poveşti, dar mai ales ştie cum să le spună ca să te prindă în vraja lor. Imaginarul ei literar este întreţinut cu o continuă inventivitate, surprinzându-l pe cititor prin crearea unor întâmplări şi situaţii care par venite din domeniul miraculosului.
Cu un ochi fin de observator, într-un limbaj simplu, dar plin de mlădiere, autoarea creează o galerie de personaje de mare autenticitate. Acestea reușesc să iasă din capcanele ivite în calea lor prin dragoste și umanitate.
Romanul "Învaţă-mă sa trăiesc" este un roman captivant, o poveste în care cititorul va recunoaște, prin ipostazele personajelor, adevăruri ale vieții, realităţi psihologice. Eroul acestui roman, Aron, supravieţuieşte tuturor încercărilor, prin speranţa care tot timpul îi luminează drumul.
Despre beletristica de limbă română din Israel s-a afirmat că propune o realitate literară inedită, rezultată din amestecul amintirilor afective aduse din Romania, îmbinat cu trăirile în condiţiile vieţii din Israel. O întâlnire captivantă între două identități.
Madeleine Davidsohn, scrisul ei reprezintă această întălnire plină de farmec.
Romanele sale vin în sprijinul vocilor care susţin că prin povești romanul modern va cunoaște încă o cale de revigorare.
Am cunoscut-o pe Madeleine Davidsohn, Mada - cum ii spun prietenii, încă de la debutul literar în Israel. I-am receptat cu interes sensibilitatea bine temperată, am descoperit firul tainic de mister care se strecoară câteodată în viaţa cea de toate zilele şi pe care l-am întalnit în poveştile ei.
Am mizat atunci, fară sa scot o vorbă, pe talentul ei. Astăzi, când Mada a ajuns la publicarea celui de al VIII-lea volum, pot afirma cu bucurie că nu am greșit.
În anul 1973 emigra din România în Israel o tânără doctoriţă în stomatologie, Madeleine Davidsohn. A ales să locuiască la Haifa. La scurtă vreme după ce a sosit a inceput să publice în paginele revistelor israeliene de limbă română povestiri și poezii scoase dintr-un sac de manuscrise aduse de acasă. Era pentru prima dată când, după multe rețineri, scotea la lumină ceva din scrierile sale.
Vivacitatea, fantezia acestor naraţiuni, harul cu care erau scrise s-au impus în scurt timp atenției criticilor literari. Dar și publicul a fost atras imediat de personajele din imaginarul colorat al acestei autoare la început de drum. Semnele de apreciere care veneau din jur au condus-o la hotărârea de a cuprinde prozele într-un volum. Timpul a lucrat în favoarea talentului ei. În anul 1999 i-a apărut prima carte cu atrăgătorul titlu " Întinde mâna zilei care vine", urmată de volumul "Al cincilea anotimp", în anul 2003.
Din această experienţă scriitoricească dobândită cu proza scurtă, Madeleine Davidsohn a trecut cu success spre teritoriul cu orizonturi mai largi al romanului.
"Femeile nopţii", vede lumina tiparului în anul 2005, și constituie debutul ei în roman. Urmează "Paradisul rătăciţilor", 2008, o reîntâlnire cu personajele din romanul precedent.
La lista cărtilor apărute sub semnătura scriitoarei din Israel s-a adăugat în 2010, la Editura Vremea din Bucureşti, romanul "Numărătoare inversă". În acelaşi an, Editura Hasefer a ales spre publicare o culegere de proze scurte, cu titlul "Amuleta și alte stranii povestiri", volum care a trezit un puternic ecou în lumea literară.
Iată că în prezent se adaugă pe lista creaţiilor ei actualul roman "Invaţă-mă sa traiesc".
Toate aceste carţi ale admirabilei scriitoare dovedesc o adevărată vocație de povestitor. Madeleine ştie poveşti, dar mai ales ştie cum să le spună ca să te prindă în vraja lor. Imaginarul ei literar este întreţinut cu o continuă inventivitate, surprinzându-l pe cititor prin crearea unor întâmplări şi situaţii care par venite din domeniul miraculosului.
Cu un ochi fin de observator, într-un limbaj simplu, dar plin de mlădiere, autoarea creează o galerie de personaje de mare autenticitate. Acestea reușesc să iasă din capcanele ivite în calea lor prin dragoste și umanitate.
Romanul "Învaţă-mă sa trăiesc" este un roman captivant, o poveste în care cititorul va recunoaște, prin ipostazele personajelor, adevăruri ale vieții, realităţi psihologice. Eroul acestui roman, Aron, supravieţuieşte tuturor încercărilor, prin speranţa care tot timpul îi luminează drumul.
Despre beletristica de limbă română din Israel s-a afirmat că propune o realitate literară inedită, rezultată din amestecul amintirilor afective aduse din Romania, îmbinat cu trăirile în condiţiile vieţii din Israel. O întâlnire captivantă între două identități.
Madeleine Davidsohn, scrisul ei reprezintă această întălnire plină de farmec.
Romanele sale vin în sprijinul vocilor care susţin că prin povești romanul modern va cunoaște încă o cale de revigorare.
Am cunoscut-o pe Madeleine Davidsohn, Mada - cum ii spun prietenii, încă de la debutul literar în Israel. I-am receptat cu interes sensibilitatea bine temperată, am descoperit firul tainic de mister care se strecoară câteodată în viaţa cea de toate zilele şi pe care l-am întalnit în poveştile ei.
Am mizat atunci, fară sa scot o vorbă, pe talentul ei. Astăzi, când Mada a ajuns la publicarea celui de al VIII-lea volum, pot afirma cu bucurie că nu am greșit.
|
Anul 2014 aduce pe masa cititorului un volum de poezie pe care Madeleine Davidsohn îl publică la Editura 24: ORE din Iaşi.
„Floare de nisip” e o clepsidră cu poezii scrisă în decursul timpului, emoţiile scriitoarei aproape în formă nudă şi adresate publicului cu rugămintea de a călca cu grijă pe tărâmul cuvintelor. Este pământul ei sfânt unde amintirile dor. |
UN ROMAN DE MADELEINE DAVIDSOHN
Madeleine Davidsohn ne propune spre lectură o carte în care trebuie să-şi fi pus nu numai întreaga capacitate de povestitor, ci şi întregul amestec de simţăminte, atitudini, sensibilitate şi înţelegere. Şi nu puţină experienţă umană. Pentru că volumul este o incercare (reuşită) de a ne înfăţişa, ca într-o frescă, într-un diversificat puzzle, una din perioadele cele mai dramatice, mai frământate şi incerte din istoria recentă a evreimii române.
Creată pe ideia unui roman fluviu, naraţiunea îşi adună succesiv şi interpolar meandrele acţiunii risipite pe mai multe planuri, unele în spaţiu. altele în timp, pentru a realiza un tablou istoric al avatarurilor unei generaţii din care şi noi, cei mai mulţi, facem parte. Este şi motivul pentru care "recunoaştem" în roman întâmplări şi oameni pe care i-am cunoscut, uneori din propriile noastre familii sau din anturajul apropiat.
Cartea lui Madeleine Davidsohn, a colegei noastre Mada, se citeşte uşor. Subiectul înaintează crescendo, tonul povestirii are o notă de optimism în ciuda numeroaselor momente de tensiune, dramatice sau chiar tragice. Elementele surpriză nu lipsesc, dar nici cele de relaxare, oferind principalelor personaje momente de gingăşie şi delicateţe, tresături combinate cu tenacitate, eleganţă şi mister. De aici, convingerea mea personală, că în acest univers fabulos, există în afară de personajul central care dă titlul cărţii, şi alele nu mai puţin utile şi interesante. Autoarea practică o largă democraţie a stilurilor, foloseşte esenţializări cu încărcătură filozofică, precum şi o inteligentă miză politică şi socială.
Este meritul editurii bucureştene Hasefer de a publica o carte a cărui subiect central transmite, în esenţă, un mesaj de robusteţe şi prospeţime, plin de spontaneitate, care face loc indubitabil concluziei că viaţa e vibrantă şi plină de conţinut.
DOREL SCHOR
Romanul „A patra fiică” pune din nou în evidență talentul și inventivitatea autoarei, acuratețea și plasicitatea descrierilor sale, indiferent că se aplică naturii sau unor interioare, spațiilor urbane sau toaletelor feminine interbelice, toate beneficiind de iradierile unei sensibilități poetice manifeste. Acestora li se adaugă capacitatea de observație sine ira et studio a realităților istorice și analiza minuțioasă a mentalităților specifice, dar mai ales o știință genuină a punerii în scenă și o conducere abilă a acțiunii spre deznodăminte cu totul neașteptate, ceea ce sporește complexitatea narativă și puterea de atracție a cărții. Și, nu în ultimul rând, extraordinarul suflu epic al autoarei, care ne poartă dintr-un New York dinamic, uriaș și sufocant (evocat de Dorina, menajera, prin tulburătoarea ei poveste), în profunzimea stepelor rusești, frământate de valul revoluției bolșevice, sau pe drumurile de taină și cântec ale șetrelor de țigani, pentru a sfârși, doar aparent, în chingile universului concentraționar, fac din „A patra fiică” o pilduitoare lecție de avânt al speranței, de sete de frumos și iubire și, indubitabil, cel mai izbutit roman de până acum al Madeleinei Davidsohn.
Ion Știubea
UN ROMAN DE MADELEINE DAVIDSOHN
Madeleine Davidsohn ne propune spre lectură o carte în care trebuie să-şi fi pus nu numai întreaga capacitate de povestitor, ci şi întregul amestec de simţăminte, atitudini, sensibilitate şi înţelegere. Şi nu puţină experienţă umană. Pentru că volumul este o incercare (reuşită) de a ne înfăţişa, ca într-o frescă, într-un diversificat puzzle, una din perioadele cele mai dramatice, mai frământate şi incerte din istoria recentă a evreimii române.
Creată pe ideia unui roman fluviu, naraţiunea îşi adună succesiv şi interpolar meandrele acţiunii risipite pe mai multe planuri, unele în spaţiu. altele în timp, pentru a realiza un tablou istoric al avatarurilor unei generaţii din care şi noi, cei mai mulţi, facem parte. Este şi motivul pentru care "recunoaştem" în roman întâmplări şi oameni pe care i-am cunoscut, uneori din propriile noastre familii sau din anturajul apropiat.
Cartea lui Madeleine Davidsohn, a colegei noastre Mada, se citeşte uşor. Subiectul înaintează crescendo, tonul povestirii are o notă de optimism în ciuda numeroaselor momente de tensiune, dramatice sau chiar tragice. Elementele surpriză nu lipsesc, dar nici cele de relaxare, oferind principalelor personaje momente de gingăşie şi delicateţe, tresături combinate cu tenacitate, eleganţă şi mister. De aici, convingerea mea personală, că în acest univers fabulos, există în afară de personajul central care dă titlul cărţii, şi alele nu mai puţin utile şi interesante. Autoarea practică o largă democraţie a stilurilor, foloseşte esenţializări cu încărcătură filozofică, precum şi o inteligentă miză politică şi socială.
Este meritul editurii bucureştene Hasefer de a publica o carte a cărui subiect central transmite, în esenţă, un mesaj de robusteţe şi prospeţime, plin de spontaneitate, care face loc indubitabil concluziei că viaţa e vibrantă şi plină de conţinut.
DOREL SCHOR
Romanul „A patra fiică” pune din nou în evidență talentul și inventivitatea autoarei, acuratețea și plasicitatea descrierilor sale, indiferent că se aplică naturii sau unor interioare, spațiilor urbane sau toaletelor feminine interbelice, toate beneficiind de iradierile unei sensibilități poetice manifeste. Acestora li se adaugă capacitatea de observație sine ira et studio a realităților istorice și analiza minuțioasă a mentalităților specifice, dar mai ales o știință genuină a punerii în scenă și o conducere abilă a acțiunii spre deznodăminte cu totul neașteptate, ceea ce sporește complexitatea narativă și puterea de atracție a cărții. Și, nu în ultimul rând, extraordinarul suflu epic al autoarei, care ne poartă dintr-un New York dinamic, uriaș și sufocant (evocat de Dorina, menajera, prin tulburătoarea ei poveste), în profunzimea stepelor rusești, frământate de valul revoluției bolșevice, sau pe drumurile de taină și cântec ale șetrelor de țigani, pentru a sfârși, doar aparent, în chingile universului concentraționar, fac din „A patra fiică” o pilduitoare lecție de avânt al speranței, de sete de frumos și iubire și, indubitabil, cel mai izbutit roman de până acum al Madeleinei Davidsohn.
Ion Știubea
Madeleine Davidzon
CREDINŢĂ
Nu-mi cere Doamne
să mă rog în fiecare zi
nu ştiu cuvintele
şi nici-o rugăciune
pe de rost.
Apără-mă doar
fiindcă sunt
asemănarea ta.
Nu fur şi nu înşel
respect poruncile
pe toate zece
încerc să fiu mai bun
în fiecare zi
să fac ce-mi spune inima
unde sălăşluieşti.
Nu-mi cere Doamne să mă rog
în fiecare zi
Păzeşte-mă fiindcă eşti bun,
păzeşte-mă fiindcă eşti mare
şi fiindcă ne iubeşti
Traduceri în limba franceză ale unor povestiri din volumul
"Al cincilea anotimp":
Poeme traduse în limba engleză
Madeleine Davidsohn © 2011
