Madeleine Davidsohn

Motto :
« important este să crezi !
(…) restul vine de la sine. »

Poeta şi scriitoarea Madeleine Davidsohn sau Mada, cum îi spun apropiatii, s-a născut la Dorohoi, în anul 1944, fiind fiica avocatului Mihael Rozin şi a farmacistei Mali Rozin.

A urmat studiile medii şi liceale în oraşul natal, iar în 1968 a absolvit cursurile universitare ale Facultăţii de Stomatologie din Iaşi.În timpul facultăţii l-a cunoscut pe Sergiu Davidsohn, absolvent al Facultăţii de Medicină Generală, care i-a devenit ulterior soţ.

Mada este mama a doi băieţi: Larry, absolvent al Institutului Technion, Secţia Inginerie Mecanică, Master în Mecanică Fină şi lucrează în industria fină de optică medicală şi Maayan, absolvent al Universităţii din Ierusalim, Facultatea de Botanică - Biotehnologie şi Genetică, Master în Biotehnologie, actualmente lucrând în industria medicală.

În urma căsătoriei lui Lary cu o absolventă a Institutului de Grafică şi Fotografie Computerizată şi a lui Maayan cu o absolventă de Drept (avocat), Mada a devenit bunică.

În 1973, în timpul războiului de Yom Kipur, s-a stabilit în Israel. De atunci şi până în prezent lucrează la Kupat Holim, la secţia de copii a Policlinicii Centrale din Haifa.

În timpul liber Mada îşi aşterne pe hârtie gândurile şi imaginaţia, creând o lume de poveste, care o pasionează dintotdeauna.

Deşi s-a ocupat cu scrisul încă din adolescenţă, s-a hotărât târziu să publice.

În 1999 îi apare volumul de versuri „Intrare liberă”, prefaţătă de scriitorul Alexandru Mirodan.

Mai târziu autoarea semnează volumul de proză „Întinde mâna zilei care vine”, apărut la editura Libra din Bucureşti, cu prefaţa şi postfaţa semnate de scriitorii Tania Lovinescu şi Ioan Cristofor.

Cărţile ei sunt bine primite de critica literară apărută în ziarele de limbă română din Israel, dar şi din România.

În anul 1999 este distinsă cu Premiul Fundaţiei Ianculovici - Haifa, decernat pentru literatură.

După această dată, Madeleine Davidsohn începe să publice frecvent poezie şi proză scurtă la revistele literare din Israel, România, Canada, dintre care: Ultima oră, Minimum, Viaţa noastră, Cetatea Culturală Cluj, Semnalul, Plai Strămoşesc.

Numele ei apare în antologii cuprinzând scriitori din Israel şi România, inclusiv în Antologia Scriitorilor Medici editată la Bucureşti în 2009, sub îngrijirea dr. Mihail Mihailide (Literatura artistică a medicilor).

A treia carte apărută sub semnătura scriitoarei, intitulată „Al cincilea anotimp” (Editura Fundaţiei Libra), este lansată în Bucureşti, la Muzeul Literaturii Române, în data de 18 septembrie 2003. Prefaţa volumului a fost realizată de scriitorul George Bălăiţă, iar postfaţa de profesorul şi criticul literar Romul Munteanu.

În anul 2004, cu prilejul unui concurs de poezii ale poeţilor din diaspora, iniţiat de revista Agero din Stuttgart, două din poeziile Madeleinei Davidsohn cuprinse în volumul ei de versuri "Intrare liberă” au fost onorate cu Premiul Festivalului Naţional de Poezie „Nicolae Labiş”. Este vorba de poeziile "Dor" şi "Hotar de ură".

Doi ani mai târziu, în 2006, îşi face apariţia primul roman al scriitoarei, intitulat „Femeile Nopţii”, publicat de Editura Libra. Prefaţa lui o iscăleşte Aura Cristi, scriitoare, director al Editurii Ideea Europeană şi redactor-şef al publicaţiei Contemporanul. Ideea Europeană. Atât la lansarea romanului la Bucureşti, în toamna anului 2008, cât şi după aceea în revistele de specialitate ecourile au fost elogioase. Cartea s-a bucurat de atenţia criticilor jurnalişti de la Societatea Medicilor Scriitori din România, printre membrii căreia se numără şi Madeleine. De asemenea, volumul a fost subiectul unor numeroase cronici şi comentarii favorabile ale jurnaliştilor şi criticilor Iulia Deleanu, Liviu Moscovici şi Gina Sebastian Alcalai, în revistele Realitatea Evreiască - publicaţie românească şi Viaţa noastră - publicaţie israeliană. În urma succesului de care s-a bucurat această carte, Madeleine Davidsohn a primit Premiul „Mihail Sadoveanu" pentru Proză în cadrul ediţiei a XV-a a Salonului Internaţional de Carte Românească. Autoarea a fost premiată şi la Salonul de carte de la Iaşi, primind Diploma pentru Cel Mai Bun Român al Anului.

În anul 2008, la Editura Ideea Europeană, apare cel de al doilea roman al autoarei, „Paradisul rătăciţilor”, o continuare a acţiunii romanului „Femeile nopţii”. Ambele volume intră în atenţia publicului şi a presei de specialitate.

În anul 2010 cel mai recent roman al autoarei, „Numărătoare inversă”, a fost publicat de Editura Vremea din Bucureşti. Acesta a fost apreciat de către Centrul Cultural Israeliano - Român din Tel Aviv şi de revista Maximum ca fiind cel mai bun roman al anului. Pentru acest roman autoarei i-a fost înmânată Diploma de Excelenţă pentru Omul Anului 2010 de către Preşedintele Centrului Cultural Israeliano – Român , dl. Teşu Solomovici.

Tot în acest an, 2010, în luna iulie, a fost editat de către Editura Hasefer din Bucureşti volumul de proze scurte „Amuleta şi alte stranii povestiri”, o culegere îmbogăţită şi renovată a celor două volume de povestiri apărut în urmă cu zece ani.

Talentul şi munca Madeleinei Davidsohn au făcut ca activitatea sa literară şi publicistică să fie recunoscută şi omagiată prin multiplele premii şi distincţii, dar şi prin integrarea sa ca membră în cadrul Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, a Uniunii Scriitorilor din România şi a Asociaţiei Scriitorilor Medici din România.

În prezent, Madeleine continuă să colaboreze cu importante edituri şi cu reviste din ţară şi din străinătate, dintre care: Ultima oră, Minimum, Viaţa noastră, Cetatea Culturală Cluj, Semnalul, Plai Strămoşesc, Contemporanul. Ideea Europeană, Convorbiri literare etc.

Madeleine Davidsohn are masa de lucru mereu acoperită de manuscrise, de schiţa unui nou roman şi de multe proiecte de viitor.

*** Toate scrierile mele sunt rupte din mine... ***

Sunt un om la fel ca oricare altul, poate numai cu singura diferenţă că am simţit încă de timpuriu nevoia unei lumi parelele cu cea de toate zilele, o lume imaginară numai a mea, în care să-mi pot dezbrăca halatul de medic, ba chiar şi halatul de casă, fără să-mi fie jenă de ridurile sau imperfecţiunile mele.

Sunt un doctor care scrie, pentru că prin profesia sa are privelegiul de a se afla în vecinătatea sufletului uman dezbrăcat de orice artificii. Sufletul omului vorbeşte, povesteşte poveşti fără număr. E destul să-ţi pleci urechea. Pentru unii, el râmâne mut. Pentru alţii, el este un izvor nesecat de inspiraţie.

Scriu de multă vreme, dar mi-au trebuit mulţi ani până să mă hotărăsc a-mi publica scrierile.

Odată cu lenjeria, rochia şi rujul de buze, îmbrac un surâs pe care încerc să-l păstrez ziua întreagă.

Îmi place să mă plimb, dacă am timp, preferabil pe malul mării. Iubesc cântecul valurilor, mirosul mării, culoarea ei veşnic schimbătoare, nemărginirea care incită imaginaţia.

Îmi place să joc bridge, chiar şi până la orele târzii ale nopţii. O fac întotdeauna cu pasiune. Alteori îmi termin seara cu televizorul sau o carte.

Dorm puţin, 4-5 ore pe noapte îmi sunt suficiente, iar când toată casa se linişteşte, când toate luminile se sting, imaginaţia mea începe să lucreze, construieşte personaje, situaţii, acţiuni pe care le notez pe carnetelul de lângă pat. Dimineaţa pe caietul de schiţe ele prind viaţă, iar sâmbăta, de obicei, începe adevărata creaţie şi selecţie în faţa ecranului de computer.

*** Oare ce ascunde orizontul dincolo de ochii mei sau în abis, dincolo de puterea mea de percepţie? ***

CONSULT MADELEINE DAVIDSOHN'S LITERARY CV IN ENGLISH